Frumoasa biserică cubaneză era plină de sute de creștini bine-îmbrăcați și respectabili, în timp ce Corrie ten Boom se pregătea să vorbească congregației. În timp ce aștepta să fie chemată pe scenă, aruncă o privire peste buletinul informativ pe care îl primiseră cu toții când ajunseseră. Atenția i-a fost atrasă de un paragraf care descria slujirea ei. Acesta spunea ‘’Corrie ten Boom este una dintre cei mai cunoscuți evangheliști din lume…ea se dedică în mod altruist si neobosit cauzei Evangheliei…’’
Imediat, Corrie s-a simțit rușinată. Chiar cu o seară înainte, în timp ce vorbea la o întâlnire de tineri, se confruntase cu o luptă cu egoismul. Programul fusese lung și obositor, și ea fusese mai interesată să ajungă acasă si să se odihnească decât de oportunitățile pe care le avea în acel loc pentru câștigarea sufletelor.
A început să se roage în liniște si a zis ‘’Doamne, dacă oamenii aceștia ar știi cine este adevărata Corrie ten Boom, nu ar fi venit în dimineața aceasta aici ca să mă asculte.’’ Imediat, L-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i inimii: ‘’Spune-le.’’ Fiindu-i frică de respingere, a ezitat. Dar din nou, Dumnezeu i-a vorbit: ‘’Pot Eu să binecuvintez o minciună?’’

Hotărâtă să asculte indiferent de rezultat, a pășit pe scenă si s-a adresat congregației. ‘’Câteodată mă ia durerea de cap de la aureola pe care oamenii o pun pe capul meu. Ați dori să știți cine este Corrie ten Boom cu adevărat?’’
Corrie a început apoi să le spună despre lupta ei cu egoismul din seara anterioară. ‘’Aceea a fost Corrie ten Boom. Cât egocentrism! Dar partea bună este că Corrie ten Boom a știut ce să facă cu păcatele ei. Când le-am mărturisit, Isus Hristos le-a spălat în sângele Lui. Corrie ten Boom este leneșă, egoistă și plină de eul ei. Dar Isus în persoana lui Corrie ten Boom, este contrarul la toate aceste lucruri.’’
Cuvintele ei au avut un impact extraordinar asupra ascultătorilor ei. Mai târziu, amintind de acel moment, ea a spus : ‘’În loc de o biserică frumoasă cu membrii proeminenți și un evanghelist popular, eram doar păcătoși care stiau că Isus a murit ca să ne ridice pe toți din cercul vicios al eului către lumina dragostei Sale. Dumnezeu a binecuvântat adevărul!’’
Ce exemplu frumos al impactului etern pe care îl are sinceritatea care Îl onorează pe Dumnezeu!

Onestitatea Biblică vs. Onestitatea contrafăcută

În ultimul deceniu, s-a pus mult accentul pe onestitate în creștinismul modern. Dar în multe cazuri, nu e același tip de onestitate care Îl onorează pe Dumnezeu, despre care am auzit în povestea de mai sus. A avea o sinceritate în formă brută este văzută ca o virtute spirituală in zilele acestea, dar de multe ori promovează un tip de sinceritate care este foarte diferită de modelul onestității pe care îl găsim pe paginile Scripturii, onestitate plină de adevăr și care Îl onorează pe Dumnezeu.

De exemplu, o femeie creștină pe care o cunoșteam, s-a simțit rănită și ofensată de o altă femeie din biserica ei. Ea a început să își exprime sentimentele ‘’sincere’’ pe rețelele sociale. Toate postările ei începeau cu afirmații precum ‘’Pot să fiu reală puțin?’’ sau ‘’Ok, o sa devin în totalitate sinceră cu voi..’’ Și apoi începea să lovească în mod public persoana care o ofensase, în timp ce se referea în mod direct la anumite tipuri de creștini.

Aproape tot feedback-ul pe care ea l-a primit a fost pozitiv. Membrii din biserică răspundeau vorbăriilor ei cu încurajări, postând comentarii precum ‘’ Onestitatea ta este atât de revigorantă!’’ sau ‘’Îmi pare bine că în sfârșit cineva este sincer despre asta!’’ S-au format tot tipul de ofense până când au început să se destrame relații dintre familii creștine care până atunci erau prieteni apropiați și de încredere.
Ce diferență vastă există între acest tip de ‘’onestitate’’ și cel pe care Corrie ten Boom l-a demonstrat în acel program de duminică dimineața. Unul a făcut ca oamenii să se concentreze pe puterea lui Dumnezeu și unitatea in trupul lui Isus. Celălalt, i-a făcut pe oameni să se concentreze pe emoțiile umane și distrugerea relațiilor creștine. Asta s-a întâmplat pentru că există două moduri diferite prin care noi, ca și creștini, putem alege să fim sinceri unii cu alții – unul e sănătos și Îl onorează pe Dumnezeu, celălalt este firesc și distrugător.
Rețelele sociale nu sunt singurul loc în care această modă a sincerității brute provoacă stricăciuni. În multe dintre relațiile și întâlnirile creștine se promovează o versiune contrafăcută a onestității. Din păcate, această ‘’sinceritate’’rezultă de multe ori în îndoială față de Dumnezeu și discordii printre credincioși. Cum putem deci să evităm acest tip de onestitate contrafăcută dar totuși să ‘’umblăm în lumină’’ și să ‘’spunem adevărul cu dragoste’’, cum ne invață Biblia? (Vezi Ioan 1:7 și Efeseni 4:15).
Haideți să explorăm trei contraste critice între onestitatea contrafăcută și onestitatea Biblică.

#1 Discreție vs. Descărcarea sentimentelor

Ca și femei creștine, suntem încurajate să fim reale și oneste, exprimându-ne în mod liber sentimentele și emoțiile private, fie că este prietenelor noastre, la întâlniri creștine, sau pe rețelele sociale. (Aceasta este în mod special adevărat când vine vorba de descărcarea frustrărilor.) Am auzit de multe ori afirmația ‘’Femeile creștine trebuie să aibă libertatea de a fi autentice în relații.’’ De obicei, aceasta înseamnă ‘’Femeile creștine trebuie să simtă libertatea de a exprima tot ceea ce simt, chiar dacă e firesc, centrat pe sine sau nu îi onorează pe ceilalti.’’
Unele femei simt chiar presiune ca să își împărtășească sentimentele private și luptele într-un mod public pentru că li se dă impresia că își construiesc o fațadă falsă dacă nu o fac. Dar ideea că exprimarea sentimentelor și frustrărilor în mod liber este egală cu autenticitatea adevărată, nu se aliniează cu natura lui Dumnezeu sau Cuvântul Lui.
Onestitatea contrafăcută spune: ‘’Împărtășește-ți sentimentele în mod liber cu oricine și cu toată lumea! Dacă nu o faci, nu ești cu adevărat autentică.’’
Onestitatea Biblică spune: ‘’Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește’’(Prov. 29:11) și ‘’tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei.’’(Ecl. 3:7).
Chiar dacă nu trebuie să fim niciodată falși cu ceilalți, trebuie să echilibrăm întotdeauna onestitatea noastră cu virtutea dumnezeiască a discreției. Discreția e un concept aproape uitat în lumea de astăzi, dar conform Scripturii, este fundamentală pentru femeile evlavioase. Proverbele ne spun ‘’Femeia frumoasă și fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc.’’ (Prov. 11:22). Iar Tit 2:4-5 le îndeamnă pe femeile tinere să fie cumpătate.
În acest verset, ‘’cumpătat’’ înseamnă minte sănătoasă, control de sine, moderație. Cu alte cuvinte, contrarul ideii de a ne descărca sentimentele în mod liber și fără rețineri.
Maria, mama lui Isus, a demonstrat această calitate cand a ‘’păstrat toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei.’’ (Luca 2:19). Dacă cineva avea motive să își împărtășească sentimentele și experiențele extraordinare cu alții, era Maria. În schimb, ea a rămas discretă și a păstrat lucrurile acelea pentru ea. A ales să nu le împărtășească cu alții. Iar în ochii Domnului, aceasta era o virtute, nu un defect.

#2 Critică vs. Onoare

Este o linie foarte subțire între onestitate și bârfă. Am învățat acest lucru acum câțiva ani, când o prietenă apropiată a început să își deschidă inima în fața mea în legătură cu durerile și îngrijorările ei față de anumiți oameni pe care eu îi cunoșteam. Totul a fost împărtășit sub pretextul cererii sfatului și rugăciunilor mele, dar am ajuns să realizez rapid că începeam să dezvolt sentimente negative față de oamenii despre care îmi vorbea. Într-un final a trebuit să îi cer prietenei mele să stopeze împărtașirea acelor lucruri în mod ‘’deschis și onest’’, care în realitate erau critică și bârfă deghizate sub vălul spiritualității.
Sunt des întâlnite printre creștini discuțiile despre slăbiciunile altora, și ascunderea lor sub pretextul onestității. Uneori chiar și evidențierea defectelor unei persoane poate fi deghizată sub formă de grijă si empatie față de persoana criticată. Dar indiferent cât de mult limbaj spiritual se folosește pentru a le acoperi, bârfa și critica nu Îl onorează niciodată pe Dumnezeu.
Amy Carmichael a spus-o fără ocolișuri: ‘’Dacă pot discuta slăbiciunile și păcatele altuia…dacă pot în vreun fel sau altul să îl desconsider pe celălalt în conversații sau chiar în gând, atunci nu știu nimic despre dragostea de la Calvar.’’
Este mai mult decât clar în Scriptură că onoarea, nu critica, este semnul distinctiv al onestitații dumnezeiești si al femeii evlavioase. De fapt, una dintre calitățile cheie ale femeii din Proverbe 31 este bunătatea care se regăsește în limbajul ei plăcut. (Proverbe 31:26).
Onestitatea contrafăcută spune: ‘’Este sănătos și vindecător să îți împărtășești grijile si ofensele despre alții, pentru că ai nevoie să procesezi acele lucruri cu alți semeni creștini.’’
Onestitatea Biblică spune: Omul neastâmpărat stârnește certuri, și pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni’’ (Prov. 16:28) și ‘’…este o cinste pentru el să uite greșelile’’ (Prov. 19:11).
Iacov explică în mod clar în cap. 3:8-10:…limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru, și tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie să fie așa frații mei!’’
Pot fi momente în care este necesar să ne exprimăm grijiile despre o altă persoană care trăiește în păcat sau când este nevoie să cerem un sfat despre o anumită problemă care îi implică pe alții, dar aceasta ar trebui să fie excepția, nu modelul după care ne ghidăm în viețiile noastre. Acest lucru nu ar trebui să se facă cu ușurință, ci doar după multă rugăciune, nu din impulsul emoției. În primul rând, îngrijorările ar trebui să fie duse doar înaintea celor în poziții de autoritate, precum părinți, mentori, pastori sau consilieri, și informația împărtășită ar trebui să fie marcată de respect și onoare, și niciodată oferită cu intenția de a bârfi, critica sau calomnia.
Amy Carmichael și tovarășii ei misionari au depus eforturi intenționate ca să protejeze unitatea vitală din mijlocul lor. Au făcut asta onorându-se unii pe alții prin cuvintele lor, și au facut din critică und subiect tabu.
Amy a scris: ‘’Ni se pare uneori că nu este nimic mai asaltat de diavolul ca și loialitatea, care este calitatea de bază a unității…așa că noi am făcut o regulă: persoana absentă trebuie să fie în siguranță cu noi. Critica a devenit deci, un subiect interzis…ce alt stil de viață ar putea să satisfacă o inimă care doreste să traiscă în prezența nestingherită a lui Dumnezeu? Simplul gând despre El te face să te rușinezi de o atitudine lipsită de bunătate.’’
Aceste cuvinte exprimă probabil cel mai important antidot împotriva criticii și bârfei: să ne mutăm privirea de la noi – de la propriile noastre ofense, dureri, emoții, mândrie și preferințe – și să o fixăm pe Isus. Când ne amintim cât de mult a sacrificat El, cât de mult a dăruit, cât de mult a suferit pentru noi, ne dăm seama că a ne critica și ataca unii pe alții este cu totul rușinos și nebunesc. El tânjește ca noi să ne iubim unii pe alții cu o dragoste neprefăcută, cu căldură și din toată inima. (1 Petru 1:22). Și prin asta dovedim că Îl iubim cu adevărat pe El – iubindu-ne unii pe alții. (1 Ioan 4:21)
Onestitatea contrafăcută și dezonorantă nu are niciun loc în perspectiva Crucii. Și dacă nu ne îndepărtăm din umbra Crucii, cuvintele noastre îi vor onora întotdeauna pe alții și în mod implicit, pe Regele nostru.

#3. Înfrângere vs. Victorie

Onestitatea a fost redefinită de creștinismul popular ca a fi deschis referitor la înfrângerea spirituală și frustrările față de Dumnezeu. În multe cercuri creștine este văzut ca un lucru bun și sănătos să vocalizezi în mod deschis îndoiala și deziluzia față de Dumnezeu, sub pretextul onestității. Unele biserici organizează chiar evenimente în acest scop, pe care le numesc ‘’Doubt Nights’’ (Seara îndoilelilor). Dar a ne deschide în mod public bagajul de păcate și a celebra înfrângerea nu înseamnă a ‘’umbla în lumină, după cum El Însuși este în lumină.’’ (1 Ioan 1:7)
Onestitatea contrafăcută spune: ‘’Eu sunt un dezastru, tu ești un dezastru, deci hai să fim cu toții sinceri despre asta și să Îi mulțumim Domnului că iubește dezastrele ca noi!’’
Onestitatea Biblică spune: ‘’Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos.’’ (2 Cor. 2:14), și ‘’Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.’’ (Romani 6:6)
Onestitatea față de luptele noastre spirituale este fără îndoială un prim pas important în procesul aducerii la lumină a păcatelor ascunse. Dar nu ar trebui să fie singurul pas. Cuvântul lui Dumnezeu spune ‘’Și dacă ne mărturisim păcatele El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.’’ (1 Ioan 1:9). Mărturisirea păcatelor este procesul prin care aducem la lumină viciile noastre ascunse, dependențele, egoismul, lăsându-le la picioarele lui Isus, si lăsându-L sa ne curețe în totalitate. Apoi El ne spune să ne pocăim de ele – aceasta înseamnă să ne schimbăm direcția în totalitate.
Gândește-te la femeia prinsă în adulter. Ce i-a spus Isus după ce a salvat-o de cei care o persecutau? I-a spus El ‘’ Du-te, și fii doar sinceră față de luptele tale’’? Nu, El a spus ‘’Du-te, și să nu mai păcătuiești.’’ (Ioan 8:11)
Dacă ești stăpânit de orice tip de păcat, mărturisirea este crucială – în primul rând lui Dumnezeu și de asemenea persoanelor creștine, de încredere, pe care El Ie-a pus în viața ta pentru a-ți oferi îndemnuri și cărora să le poți da socoteală. (Notă: păstrează înțelepciunea când alegi ce tip de păcate mărturisești mai multor persoane.) Mai degrabă, mărturisește-ți păcatul lui Dumnezeu sau altora cu o atitudine care spune ‘’Aleg să mă pocăiesc de acest păcat și cred că puterea lui Dumnezeu este suficientă ca să mă elibereze de această legătură.’’
Da, haideți să fim sinceri față de păcatul nostru. Dar în acest proces, să nu uităm să fim onești și față de abilitatea lui Dumnezeu de a ne transforma în făpturi noi în Hristos! (2 Cor. 5:17) Datorită lucrării lui Isus pe Cruce și harului Său eliberator, care locuiește în noi, avem puterea să ne socotim morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos. (Romani 6:11). ‘’Vechiul om’’ a fost răstignit cu Isus. Prin urmare, suntem liberi să nu mai slujim păcatului, ci să umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină. (Romani 6:6, 1 Ioan 1:7).
Când alegem onestitatea contrafăcută și celebrăm înfrângerea în locul victoriei, diminuăm cel mai minunat dar care a fost oferit vreodată – darul lui Isus Hristos, și El crucificat.
Avem puțin timp la dispoziție pentru a reflecta frumoasa natură a Regelui nostru unei lumi pierdute și muritoare. Cuvintele noastre să devină deci un catalizator pentru ca alții să Îl vadă pe El mai clar. Așa cum ne îndeamnă Coloseni 4:6, ‘’Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare…’’
Când ne construim viețile în jurul lui Isus și a modelului Său de trăire, cuvintele noastre o să reflecte în mod natural adevărul și natura Sa. Haideți ca prin harul Său să alegem să fim onești în felul corect – felul Său.

Autor: Leslie Ludy

Sursa: Set Apart Girl

Traducere: Rebeca Bunculeţ