Respectând pe ceilalți cu orice cuvânt
de Leslie Ludy

Limba este un rău greu de controlat, plin de venin ucigător. Cu ea, putem binecuvânta pe Dumenzeu. Din aceași gură pot veni atât binecuvântări cât și blesteme. Fraților, nu așa ar trebui să stea lucrurile.
(Iacov 3:8-10)

Dacă îmi este ușor să vorbesc despre eșecurile și păcatele celorlalți, dacă pot înjosi pe cineva într-o conversație sau chiar în gând, atunci (în acel moment), nu știu nimic despre dragostea de la Calvar. Amy Carmichael

Marci era o elevă fără stimă de sine, cu ten deschis la culoare, cu mulți pistui și păr roșcat, neîngrijit. Obișnuia să se joace singură în pauze și tot timpul își lua prânzul singură. Față ei era posomorâtă și întotdeauna răspundea scurt când cineva vorbea cu ea.
Marci era subiectul tuturor glumelor nestanjenitoare de pe terenul de joacă sau remarcilor înțepătoare din sala de mese, ce răsunau chiar și în sala de clasa. Eu eram nouă colegă de clasa în acel an, dar după câteva săptămâni am reușit să formez câteva prietenii și eram în general acceptată de ceilalți colegi. Marci nu era atât de norocoasă.
Eram stânjenită când priveam cum colegii se comportau cu ea. Foarte des răspândeau zvonuri despre ea, făcând remarci răutăcioase despre înfățișarea și hainele ei, chiar evitând-o de parcă ar fi avut o boală contagioasă. Nu era de mirare că devenise atât de nesociabilă și retrasă.

Când prietenii mei au încercat să o barfeasca pe Marci, nu am știut cum să răspund. Chiar și la vârstă mea fragedă, știam că este greșit să spui lucruri rele despre o altă persoană. Nu doream însă să pierd compania noilor mei prieteni, luând apărarea cuiva de care tuturor nu le plăcea. Așadar, cel mai des nu interveneam.
Dar într-o zi, când mă bucurăm de compania mamei mele, alături de niște prăjituri și lapte, i-am spus cum fetele o vorbeau pe Marci când ea nu era de față. Am recunoscut că nu eram chiar sigură despre ce anume ar trebui să fac când ele încercau să mă facă să iau parte la bârfă. Într-o clipă, a luat Biblia și mi-a ținut o lecție despre pericolele care se ascund în spatele bârfei și a defăimării unei persoane:

Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte: ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește certuri între fraţi. (Proverbe 6:16-19)
Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocară asupra aproapelui său. (Psalmul 15:2-3)
Omul neastâmpărat stârnește certuri și pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni. (Proverbe 16:28).

Mama mi-a spus că, conform Bibliei, bârfa este ceva ce Dumnezeu urăște. El chiar compară bârfa “planurile rele” cu “uciderea celor fără vină”. Pentru prima oară în viată mea, am început să înțeleg cât de urât și de serios ar trebui tratat acest pacat.

Mama m-a încurajat spunând: “Nu contează ce gândesc alții despre ține”, “trebuie să faci tot ce îți stă în putință să îi iei apărarea lui Marci și să acționezi împotriva bârfei”.

Ziua următoare, am plecat spre școală cu aceste cuvinte persuasive încă răsunând în mintea mea. Știam că v-a trebui să acționez, chiar dacă asta ar însemna să tremur de frică în acel moment. În timp ce așteptam la rând să luăm prânzul, prietenele mele au început să îmi șoptească unele lucruri despre Marci, le-am spus “Nu vorbiți despre ea așa. Dumnezeu o iubește pe Marci la fel de mult cum ne iubește pe mine și ține.” La început, prietenii mei și-au dat ochii peste cap, dar văzând determinarea mea de a interveni și a-i lua apărarea, în cursul a câteva zile bârfă a încetat.

Încurajată fiind de această schimbare, am mers mai departe și am invitat-o pe Marci să ia prânzul cu mine și să se alăture grupului nostru pentru jocuri în pauză. Inițial, prietenele mele au ezitat, dar apoi au început să îmi urmeze exemplul în a trata-o pe Marci că o colegă și nu că o ciumă.

În apropierea onomasticei mele, am invitat-o și pe Marci împreună cu ceilalți prieteni ai mei. La sfârșitul clasei a treia, am fost surpinsa să realizez că Marci era tratată la fel ca celelalte colege din clasa mea. Am fost martoră pentru prima oară, puterii pe care luarea de atitudine o are în fața bârfei. Când în sfârșit am fost gata să pun nevoile lui Marci deasupra fricilor mele, am văzut o întorsătură nemaipomenită în atitudinea fiecăruia față de ea.

De-a lungul timpului, am pierdut legătură cu Marci, mai ales că familia mea s-a mutat câteva state mai departe. Dar într-o zi, când aveam în jur de șaptesprezece ani, am primit o scrisoare neașteptată. Marci a reușit cumva să mă găsească și îmi scria o scrisoare de mulțumire pentru ce am făcut pentru ea în clasa a treia.
“Voință ta de a pune capăt bârfei și a-mi lua apărarea mi-a scimbat într-adevăr viață” mi-a scris ea. “Mă simțeam complet fără speranța; nu credeam că cineva mă va plăcea vreodată. Mi-ai arătat dragostea lui Dumnezeu într-un fel în care nu am putut uită-o vreodată. Viață mea nu a mai fost niciodată la fel.”
Am rămas pur și simplu fără cuvinte când am realizat că simpla mea decizie de a ascultă sfatul mamei mele și a lua atitudine față de bârfă când aveam doar nouă ani, a avut un impact așa de durata asupra viețîi unei tinere.
Sunt două lecțîi semnificative despre bârfă, pe care le-am învățat din această experiență, lecțîi care au rămas cu mine tot timpul.

În primul rând, am învățat că barfa este distructivă și poate aduce moarte. Deși deseori ne gândim la bârfă că la o acțiune relativ inofensivă, când ne implicăm în bârfă, devenim o unealtă periculoasă în mâna inamicului, care poate distruge demnitatea unei persoane. Barfa nu ar trebui tratată cu ușurință, cum nici uciderea celor inocenți nu ar trebui, cum ne este sugerat clar în Proverbe.

În al doilea rând, am învățat că a lua atitudine față de bârfă este mai mult decât a nu fi inițiatorul ei. De asemenea înseamnă refuzul de a-ți pleca urechea la a ascultă bârfe, a ataca pe cel ce aduce barfa și a trata victima acesteia într-un spirit exact opus.
Biblia nu se da înapoi, ci folosește cuvinte dure referitoare la responsabilitatea noastră de creștini, să acționăm împotriva bârfei. Ne este scris nu numai să evităm a bârfi, ci și să îi evităm pe creștinii care bârfesc. Proverbe 20:19 ne spune să “nu ne asociem cu bârfitorii”, iar 1 Corinteni 5:11 spune că nu ar trebui nici să stăm la masă cu cei ce practică defăimarea.
În 2 Corinteni, Pavel exprimă o mare îngrijorare față de creștinii din Corinteni :
“Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.” ( 2 Corinteni 12:20)
Acest verset ilustrează în detaliu ce se întâmplă când barfa este tolerată între creștini. Bârfă o dată permisă, duce la un haos relațional complet și da naștere unor creștini ce se comportă într-o natură total opusă cu cea a lui Hristos. Cum putem oare să ascultăm de chemarea lui Dumnezeu de a fi lumina lumii, când ne înconjurăm de neranduiala pe care gâlceavă, pizmă, mâniile, dezbinările, vorbirile de rău, bârfelile, îngâmfările, tulburările le produc?
Că femei, ar trebui să fim extrem de precaute când vine vorba de această prăpastie adâncă a bârfei. Pe când bărbațîi obișnuiesc să își exprime problemele pe care le au cu alțîi într-un mod mai transparent (de expemplu participând într-o dezbatere aprinsă sau sfârșind într-o încăierare fizică), femeile sunt mult mai susceptibile în a se comportă mai subtil. Bârfă este deseori armă preferată când dorim să rănim o altă persoană, în special alte femei. De fapt, descrierea lui Paul a corintenilor (gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări) se potrivește perfect în a descrie multe licee și frății din universități.
Vestea bună este că, deși suntem susceptibile în a avea reacții exagerate și a bârfi, Dumnezeu are o cale deosebită pe care ne putem construi feminitatea și anume, frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit: “Podoaba voastră să nu fie podoabă de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curătia nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3:3-4)

Ai analizat vreodată o femeie care protejează “omul ascuns al inimii” și arată un duh blând și liniștit? Această femeie este exact opusul celei care este “regina zvonurilor neadevărate”, ce caracterizează multe femei din ziua de astăzi. Indiferent că este liniștită de fel sau are o personalitate vibrantă, nu permite emoțiilor să conduce faptele ei. Este ocupată cu lucrul Tatălui ei, își găsește plăcerea în El. Acest tip de femeie este o încântare în adevăratul sens al cuvântului, atât pentru cei din jurul ei cât și inimei lui Dumnezeu. Prin harul Lui, această poate deveni o mărturie a vieților noastre că și femei creșține, căutând să construim, folosind în locul șablonului lumii, pe cel al lui Dumnezeu.

SUBTILITĂȚILE BÂRFEI

Mulțumită sfaturilor din copilărie ale mamei mele despre bârfă și a acelei experiente de neuitat cu Marci, am fost foart atentă în a mă feri de bârfă în cea mai mare parte a vietii mele. Dar câțiva ani în urmă, am experimentat o altă dimensiune a bârfei, care m-a găsit total nepregătită și anume, partea subtilă a bârfei.
Allison a fost o prietenă creștină pe care am respectat-o și admirat-o foatrte mult. Când am început să o cunosc mai bine, am fost plăcut impresionată de umilință și vulnerabilitatea ei, abilitatea ei de a explică anumite pasaje din Biblie. Am început să ne întâlnim frecvent pentru rugăciune și partasie. Deseori spunea lucruri că: “Nu am pe nimeni altcineva cu care să pot vorbi despre acest lucru”, ca mai apoi să înceapă să împărtășească diferite moduri în care oamenii au rănit-o sau temeri specifice pe care le-a avut față de unii oameni din viața ei.
Din cauza că Allison era o femeie singură, fără legături familiale strânse, am simțit că ar trebui să fiu cea care o ascultă și cea care o ajută să proceseze dificultățile relaționale cu care se confruntă. Scopul meu era să o ghidez înapoi spre Scriptură și Hristos. Însă, cu cât timpul trecea, am realizat că fiind cea care asculta toate rănile și frământările ei, aceste lucruri au început să mă afecteze într-un mod negativ. Prin istorisirile deschise și sincere ale lui Allison, aflam detalii despre slăbiciunile și eșecurile anumitor persoane, lucruri pe care nu doream să le știu și care au schimbat percepția mea față de acele persoane. M-am trezit că deveneam foarte precaută și suspicioasă față de frații și surorile mele în Hristos din cauza lucrurilor pe care Allison mi le împărtășise. M-am confruntat de asemeni cu a purta pică față de anumite persoane din cauza rănilor provocate ei și pe care mi le împărtășise.
Știam că ceva nu era chiar în regulă în prietenia mea cu Allison, dar luni de zile nu am putut să văd care mai exact era acel lucru. Nu mi-a trecut prin minte că aș participa în acest păcât al bârfei doar prin simplul fapt că îi ascultam îngrijorările. Sinceră să fiu, nu părea a fi bârfă din cauza felului subtil în care ea mi-a împărtășit acele informațîi incriminatorii despre altii. Nu era aroganță sau îngâmfată cum erau colegele mele din clasa a treia făță de Marci. Dimpotrivă, părea că are dorința de a fi sinceră și sensibilă în a împărtăși experiențele care au afectat-o și totodată dorea într-adevăr să iubească și să îi ierte pe cei care au neîndreptățit-o. Întotdeauna începea cu expresii de genul: “Nu aș spune asta la nimeni altcineva, dar tu eșți una dintre singurele persoane în care pot avea încredere “ sau “ Îți spun asta doar pentru că vreau să îți aud părerea, pentru că ești un exemplu pentru mine că lider creștin”sau “ știu că îmi cunoști inima și că nu am nici o dorința să barfesc pe nimeni spunând lucrurile acestea”, dar în ciuda aparenței atitudinii ei umile, sincere și vulnerabile, mi-am dat seama în final că de fapt Allison avea un plan în a vorbi cu mine care depășea dorința de a primi o perspectiva biblică. Încerca să planteze o sămânța de ceartă între frății și surorile din biserica, cu așa o finețe încât nu am putut să îmi dau seama ce se petrecea de fapt; păta reputatiile altora, făcându-mă să îi privesc cu suspiciune, în loc de dragoste și înțelegere.

Am fost surprinsă când am realizat cât de ingenios a folosit-o satan pe Allison să mă prindă în acest cerc al bârfei. M-am pocăit de acest păcat și am pus capăt încercărilor ei de a se confesa ulterior. Rezultatul a fost cât se poate de evident și rapid. Când m-am oprit din a ascultă șoaptele ei subtile împotriva celor de lângă mine, relația cu frății mei credincioși a început să înflorească din nou. Am putut vedea pe frațîi mei în Hristos cum Dumnezeu voia să îi văd și anume că parteneri în câmpul Evangheliei, în loc de probleme de rezolvat.

Am învățat un adevăr critic din interacțiunea mea cu Allison: chiar dacă nu tolerăm bârfă răutăcioasă despre o altă persoană, trebuie să fim în expectativă împotriva multitudinii de căi viclene, pe care satan le folosește să aducă divizare și pagube în relațiile noastre. Dacă suntem în neștiință făță de schemele lui, devenim vulnerabili în a deschide ușa dezbinării și divizării în Trupul lui Hristos. Ca femei puse deoparte pentru Dumnezeu, El cheamă pe fiecare din noi să luăm atitudine vehemență împotriva bârfei, chiar și împotriva formelor subtile și greu de detectat ale acesteia, pe care Satan le pune înaintea noastră că momeala. Haideți să vedem câteva metode practice ce le putem folosi cu ajutorul lui Dumnezeu împotriva acestui păcât perfid și destructiv.

1. SPUNE “NU “
Ca si copil ce a copilărit prin anii ’80, am auzit sloganul bine cunoscut dintr-o reclamă “doar spune nu”, din gură profesorilor sau altor adulți bine intenționați. Ideea era, cred, să imprime această frază atât de adânc în mințile noastre, încât dacă ne erau oferite droguri, am fi răspuns clar și despicat: “Nu”. Nu, “Poate”, “Nu, nu sunt sigur”, “Nu, doar de dată aceasta”. Când venea vorba de substanțe așa de nocive că cele ce provoacă depenenta, răspunsul nostru trebuia să fie: “Nu”, fără alte scuze.
Tot așa, când vine vorba de ceva atât de nociv și destructiv precum bârfă, răspunsul nostru trebuie să fie tot nu , fără alte scuze. Cu alte cuvinte, în momentul în care devenim conștienți de tentația de a vorbi rău pe cineva, trenuie să cerem milă lui Dumnezeu, să putem spune nu momelei, să ne ținem gură chiar și atunci când tentația de a vorbi împotriva unei persoane este extrem de puternică. Chiar dacă avem sentimente puternice (de exemplu am fost răniți sau avem frustrări făță de o persoană), nu înseamnă că trebuie să acționăm bazat pe ele. Elisabeth Elliot spunea “Ascultarea de Dumnezeu este tot timpul posibilă. Este o greșeală gravă să credem că, atunci când sentimentele noastre sunt extrem de puternice, nu ne putem abține și astfel să acționăm conform lor.” Aceste cuvinte exprimă un adevăr profund pe care nu trebuie să îl uităm niciodată: Dumnezeu este gata și dorește să ne dăruiască cât de multă stăpânire de sine avem nevoie, dacă îl chemăm atunci când suntem ispitiți.

Același lucru este valabil când vine vorba de a ascultă bârfe de orice formă. În momentul în care ne dăm seama că cineva încearcă să strecoare chiar și mai mică doză de bârfă înaintea noastră, trebuie să nu ezităm în a cere milă lui Dumnezeu pentru a putea spune un nu decisiv și fără ezitare, chiar dacă da naștere la sentimente de stânjenire în public.
În cele din urmă, a trăi în neascultare făță de Dumnezeu este cu mult mai rău decât a ofensă pe cel care încearcă să ne ducă în păcat. Așadar, chiar dacă pare nepoliticos, ar trebuie să fim gata să oprim bârfă înainte să înceapă. Acest lucru nu înseamnă a aștepta politicos până când ai auzit toată mizeria pe care vor să o împărtășească, că mai apoi rușinat să încerci să le spui că nu doreșți să continui conversația. Din contra, înseamnă să îi întrerupi și să le spui cu indraznela: “Îmi pare rău, dar nu vreau să știu acest lucru. Te rog să te oprești acum”, înainte să le dai ocazia să înceapă. Înseamnă practic a pleca din prezența lor dacă refuză să se oprească. De asemenea, înseamnă a te îndepărta de prietenii care te atrag spre bârfă. Da, poate părea foarte dificil să faci acest lucru, dar să nu uităm că Dumnezeu detestă bârfă, defăimarea sau certurile. Cere-I Lui harul de a iubi ceea ce El iubește și de a uri ceea ce El urăște.

2. ASCULTĂ ȘI ÎMPĂRTĂȘEȘTE(MODUL CORECT)

Majoritatea femeilor sunt extrem de interesate de micile detalii din viață altor persoane. Putem petrece ore numai ascultând toate particularitățile despre nuntă cuiva sau despre venirea în lume a unui nou născut al altcuiva. Putem să plângem de bucurie când auzim cum un bărbat a cerut-o în căsătorie pe viitoare lui nevasta, chiar dacă nu cunoaștem acel cuplu. Dorim să știm toate detaliile, cum, unde și când, să retrăim fiecare emoție resimțită și oglindită pe tot parcursul experienței respective.
Majoritatea bărbaților însă, se mulțumesc cu generalități. Cutare și cutare s-au căsătorit ieri, este tot ce contează pentru ei să li să spună.
Înclinația unei femei de a auzi toate detaliile poate fi un lucru minunat atunci când este supusă Duhului lui Dumnezeu. Ne permite să “ ne bucurăm cu cei ce se bucură “( Români 12:15) într-un mod deosebit. Ne ajută să fim un ascultător sensibil și empatic atunci când o persoană se confruntă cu ceva.
Dar, după cum am observant din prietenia mea cu Allison, există o modalitate corectă și una greșită de a ascultă. Trebuie să fim gata să ne ferim a auzi prea multă informație, ce se ascunde sub scuză unei comunicări deschise și oneste. Am descoperit că este posibil să oferi sfaturi creștineșți și suport emoțional cuiva, fără să știi detalii specifice despre el sau despre alțîi. De exemplu, când o femeie încearcă să împărtășească cu mine o anumită situație cu care se confruntă și care implică o altă persoană, îi impun să vorbească la mod general (nu detaliat) și să nu folosească numele celeilalte persoane. Am observant că pot să o încurajez, să o conving folosind Scriptură și să mă rog mult mai eficient atunci când nu știu toate detaliile sau cine este persoană vinovată. De ce? Pentru că nu sunt distrasă de gânduri critice, îndoieli sau suspiciuni făță de persoană în cauza și nu sunt tentată, că la rândul meu să fiu ofensată de cele auzite.
Același lucru este valabil și invers. Putem fi tentați să împărtășim mult mai multă informație decât este suficientă, atunci când, la rândul nostru în dorința de a ajută, cerem ajutorul unor altor prieteni sau mentori. Psalmul 62:8 spune: “Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”
Pe când consilierea și încurajările au scopul lor, Dumnezeu este primul și Singurul înaintea căruia trebuie să ne deschidem inimile, nu prietenelor noastre. Lasă-l pe Dumnezeu să fie cel care ascultă, El este cel mai bun ascultător, mai bun decât orice o măr putea fi vreodată. Și dacă împărtășeșți luptele tale cu un prieten sau cu un mentor, fă lucrul acesta cu discreție, amintindu-ti că în cel mai multe cazuri, a împărtăși mai puțin, este mai bine.
PERMITE-I LUI DUMNEZEU SĂ FIE CEL CARE TE ASCULTĂ

Țînând cont de cele amintite, ia aminte la cum te rogi cu prietenele tale creștine când vine vorba de problemele tale relaționale. Rugăciunea poate deveni rapid o formă spiritualizată de bârfă, dacă o folosești să amintești detalii despre vină sau falimentele unei persoane. Ai grijă să nu folosești rugăciunea că o oportunitate de a barfi sau a crea certuri în Trupul lui Hristos. Când nu ești sigură de rugăciunea ta, nu o spune public. Păstreaz-o pentru rugăciunea din cămăruța ta. Dumnezeu este cel căruia ne rugăm, nu fraților noștri creștini! Rugăciunea personală care ajunge doar la urechile Lui, este la fel de eficientă că rugăciunea spusă în față a zeci de alți credincioși.

1. C NTĂREȘTE-ȚI CUVINTELE (ȘI POSTĂRILE)

Romani 14:19 spune: “Așadar să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră”. Cuvântul zidire înseamnă să contribui la înaintarea unei persoane în credință, în înțelepciune, evlavie, sfințenie și așa mai departe. Cu alte cuvinte, dacă nu ai de spus ceva important, să onoreze pe Dumnezeu și care să ducă la edificare, atunci nu o spune! Isus a zis în Matei 12:36: ” Va spun că în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit”.
Cu alte cuvinte, trebuie să cântărim fiecare cuvânt pe care îl spunem și scriem, privind spre eternitatea. În societatea digitalizată în care trăim astăzi, trebuie să ne amintim că bârfă digitală este tot bârfă. Deci, dacă alegi să vorbești, să scrii un blog, un mesaj, un tweet, să postezi pe Instagram sau Facebook, scopul tău ar trebui să fie edificarea cititorilor, a contribui la creșterea credinței lor sau a-i încuraja prin ceea ce tu postezi, a binecuvânta prieteni, membri ai familiei și a le aminti de dragostea ta pentru ei. Dacă cuvintele tale servesc un scop etern, pot deveni o unealtă minunată în zidirea Împărăției lui Dumenzeu. Dar dacă au scopul de a distruge, pot fi unelte distrugătoare în mâinile inamicului, creând daune semnificative asupra relațiilor. De aceea, scopul tău să fie edificarea prin orice scrii sau vorbești.

Doar gândindu-te la El

Amy Carmichael, una din misionarele mele preferate, scrie în cartea ei Firul de aur (Gold Cord) despre un tip de unitate vitală pe care ea și celelalte lucrătoare din câmpul Evangheliei l-au cultivat. “Se pare că, nu este nimic altceva mai detestat și atacat de satan din umblarea noastră cu Dumnezeu, decât acest lucru minunat, loialitatea, care este calitatea esențială a unității. Am stabilit o regulă, cel ce nu este prezent trebuie să se simtă în siguranță cu noi. Drept urmare, criticismul a fost tabu pentru noi. Ce mod de viață ar putea satisfice inima care este înrădăcinată pe trăirea în prezența Domnului ei? Doar gândindu-te la El, gonești orice răutate.”
Aceste cuvinte exprimă de fapt cel mai important antidot împotriva barfei: să ne luăm privirea de pe propria persoană, de la rănile și nemulțumirile noastre, mândria, emoțiile, preferințele noastre și a o atinti asupra Lui. Când ne amintim cât de mult a sacrificat Isus, cât de mult a dăruit, cât de mult a suferit pentru noi, realizăm că atacându-ne și criticându-ne unii pe alții este rușinos și prostesc. El dorește să ne iubim cu o inima curată și căldură (1Petru 1:22). Așa vom demonstra că i-L cunoaștem cu adevărat, iubindu-ne unii pe alții (1 Ioan 4:20). Bârfă nu are nici un loc în lumina Crucii. Dacă nu ne depărtăm de umbră ei, cuvintele noastre vor face cinste întotdeauna celorlalți și făcând asta, vor face cinste Regelui nostru.

Traducător: Roxana Latu

Autor: Leslie Ludy

Sursa: Set Apart Girl